Majoritatea credincioşilor greco-catolici şi respectiv tinerii astrişti (şi neastrişti) lugojeni îl cunosc destul de bine pe elevul Paul Sîrb care cu multă plăcere frecventează catedrala greco-catolică din Lugoj. Ne bucurăm să aflăm că Paul a reuşit să-şi îndeplinească încă din adolescenţă un vis, pe care mulţi adulţi nu au curajul s-o facă. În cazul de faţă este vorba de publicarea primului său roman: „Legiuitorul binelui şi Pasărea Phoenix”. Îl felicităm şi acest fapt demonstrează că dacă vrei cu adevărat să realizezi ceva, nu e imposibil. Dacă ştii să comunici, să fii convingător, să munceşti, să ai curaj în a-ţi valorifica talentul, lumea te va sprijini în proiectele tale. Fără vreo ridicare în slăvi (căci îl cunoaştem pe autor şi ştim că nu-i place să-i ridică m statuie ), o spunem sincer şi deschis, la rece că Paul e un exemplu pentru tânărul de azi care de multe ori visează să facă sau să devină ceva şi prima barieră (mentală) care şi-o pune este: “încă nu-i vremea, o voi face peste X ani, nu am bani, vor râde prietenii de mine, etc”. Dacă acum în prezent nu încerci să lupţi pentru a-ţi îndeplini visele, idealul care este un proces pe care cel puţin îl demarezi într-un timp anume şi apoi lucri la el si îl construieşti, atunci putem spune că trăim degeaba aşteptând un anumit moment pe care nu ni-l poate garanta nimeni. Dacă acum, azi nu am o viziune de ansamblu a ceea ce vreau să devin şi să fac, atunci bun venit în lumea mediocrului căruia societatea îi oferă locul binemeritat! Ştiu că poate sună incomod cele spuse, dar de regulă cei care luptă sunt luaţi la mişto atunci când ştiu ce vor şi chiar îşi îndeplinesc un vis “prea devreme”. Lumea obişnuită din jurul tău te percepe uşor ciudat şi unii te invidiază pentru că eşti ca şi ei, dar ai avut curaj, voinţă perseverenţă de a-ţi  realiza un vis “de om mare”. Mult succes Paul!.

Mai jos redăm un articol apărut în “Redeşteptarea” şi semnat de Cristian Ghinea:

Se spune tot mai mult în ultima vreme că tinerii din ziua de azi nu mai au plăcerea lecturii, nici a creaţiilor literare exprimate în scris sau în format electronic. Alexandru Paul Sîrb contrazice aceste păreri.

Printre copii cu adevărat talentaţi şi cu pasiune pentru literatură se numără Alexandru Paul Sîrb. El nu numai că scrie literatură, dar a şi reuşit să publice un roman, pe care l-a încheiat încă de pe vremea gimnaziului. Cartea se numeşte „Legiuitorul binelui şi Pasărea Phoenix”, conţine mult dialog şi se aseamănă ca atmosferă cu celebra serie „Harry Potter”.

A început să scrie continuând “istorii” de desene animate

Alexandru spune că, înainte de romanul cu care a debutat editorial, a mai scris poezii, însă primele încercări literare se leagă de istoriile de la… desene animate. „Mi-au plăcut mult istoriile din serialul <Misterele din Providence> şi m-am gândit să le continui din imaginaţia mea. Aşadar, am continuat povestea cu <episoade> izvorâte din fantezia mea”, spune Alexandru. Apoi a vizionat filmele cu Harry Potter, care au constituit o sursă de inspiraţie, la capitolul atmosferă. Metoda de lucru a fost simplă, odată ce ideea de pornire şi cea de final le-a avut de la început. „Scriam numai în zilele în care aveam idei şi atunci îmi venea şi pofta de scris. N-am forţat nota, când nu aveam inspiraţie, lăsam ca lucrurile să se aşeze. Dacă aveam mult de lucru la şcoală, ţineam minte ideile şi le reluam când aveam timp”, spune Alexandru. Istoria cărţii pe care a reuşit să o publice în 2009 a început odată cu primele zile ale anului 2005, ultima filă fiind scrisă un an mai târziu. Întârzierea nedorită a venit din partea computerului, care i-a jucat o festă şi a trebuit să rescrie totul, din memorie şi după foile listate la imprimantă. Alexandru ţine neapărat să mulţumească Adrianei Weimer, de la Biblioteca Municipală, pentru sprijinul acordat la tehnoredactarea volumului, dar şi sponsorilor, printre care s-a aflat şi Episcopia Greco-Catolică a Lugojului. Deşi aflat la început de carieră literară, pe care o dorim cât mai îndelungată, Alexandru Sîrb dovedeşte o surprinzătoare maturitate, atunci când vorbeşte despre sensurile creaţiei sale. Lupta binelui cu răul reiese chiar din titlu: „Legiuitorul binelui şi Pasărea Phoenix”. În carte, personajul principal, Daniel (nume cu conotaţie mistică, dorită într-o oarecare măsură), parcurge diferite etape ale înţelepciunii, ajungând până la urmă să se cunoască pe sine. „Este o carte fantastică, despre iubire şi cunoaştere de sine. Punctul culminant este apariţia Păsării Phoenix, când personajul principal este readus la viaţă prin intervenţia acestui animal mitologic, dar mai ales de lacrimile de durere ale celor din jur” – spune tânărul autor.

Olimpiadele nu pun accent pe creativitate…

Alexandru Sîrb a dorit ca volumul său de debut să aibă mult dialog, pentru că „nu-mi place să trag de timp. Dialogul înseamnă interacţiunea dintre personaje, iar pe mine asta m-a interesat. Descrierile în exces plictisesc cititorul”. Următorul său proiect literar este o carte cu conotaţii religioase, în care un tânăr îşi caută un prieten în lumea zbuciumată în care trăim şi sfârşeşte prin a-l descoperi pe Dumnezeu.
În finalul dialogului nostru, l-am întrebat pe Alexandru ce părere are despre olimpiadele şcolare de profil şi de ce nu participă mai des, având în vedere înclinaţiile sale. Mi-a răspuns cu seninătate că i-ar plăcea mai mult ca, în locul memorării unor comentarii, aceste concursuri să pună mai mult accent pe originalitate şi creativitate. O respectăm, pentru că este părerea celui mai tânăr romancier al Lugojului.

Sursa: www.redesteptarea.ro

Comments are closed